Test de anduranta MINI Cooper 3 uși

Primul lucru pe care îl faci când dai nas în nas cu un ceasornicar? Ochii tăi caută să vadă ce fel de ceas are la mână. Același lucru și când stai de vorbă cu un croitor: cauți să vezi cum îi vine costumul pe care îl poartă. Prin urmare, care este întrebarea logică atunci când te întâlnești cu un jurnalist auto? Ce mașină conduci, nu?

Adrian Mitrea scrie despre mașini de mai bine de 10 ani și a condus deja câteva sute, pe la noi prin țară sau pe afară. Azi îl poți găsi la 0-100.ro, site auto afiliat Hotnews.ro. Prin urmare, nu poți să nu te întrebi de ce, dintre toate mașinile din lume, a ales pentru el un Mini. Am mers să aflăm motivele lui alături de Mini-ul Automarket, așa cum am făcut-o și cu vechiul Mini Cooper D, pe care l-am avut tot în test de anduranță în urmă cu un an.

De ce Mini?

Dacă îl întrebi ce-i place la mașina asta, Adrian se transformă. E ca un avocat în instanță, care vine cu argumente solide pentru a-și susține cazul. „Am cumpărat mașina aceasta în 2013, de la un student german. A fost cea mai potrivită alegere pentru banii pe care îi aveam atunci. Era cel mai fain design și cea mai bună experiență de condus pe care le puteam cumpăra cu banii ăia”, recunoaște Adrian, care a plătit 3800 de euro pentru Mini Cooper-ul său roșu cu acoperiș negru și 153.000 de kilometri la bord în momentul achiziției.

„Am stat de vorbă cu cineva de la Mini și mi-a povestit că cel mai potrivit Mini pentru vârsta pe care o ai în buletin, adică aproape 30, e cel second-hand. Are un preț redus și îți oferă acel spirit pe care îl cauți”.

Asemenea unui avocat, Adrian își cunoaște bine cazul. A studiat dosarul din scoarță în scoarță. Știe că inima mașinii sale este un motor pe benzină de 1.6 litri pe care BMW îl construia pe atunci împreună cu Chrysler. Pe atunci înseamnă 2002, anul în care a fost produsă mașina sa.

Este un motor la care părintele BMW a renunțat rapid pentru că era prea gurmand. Consuma mult, chiar și pentru o mașină care cântărește doar 1150 de kilograme. Adrian recunoaște că într-un București aglomerat consumul său oscilează între 10 și 12 litri.

Spiritul său analitic nu s-a putut abține: ”Motorul se simte foarte bine între 2700 și 4000 de rotații. După aceea pierde din vlagă și se simte de parcă ar fi supraturat. Acum este instalat pe modelele Geely care se vând în China”.

Vechiul Mini vs noul Mini

Punem Mini-ul Automarket lângă Mini-ul lui. Nu sunt mari diferențe de design. Nici măcar nu mai pare așa mare noua generație. Îl întreb, evident, care îi place mai mult. Și aici vine cu argumente, de parcă și-ar fi făcut tema de acasă:

„Mini-ul ăsta al vostru este singurul la care nu mai scârțâie plasticul la interior. Abia acum au rezolvat problema asta, după aproape 15 ani. Îmi place însă mai mult al meu la interior. Uite, hai să-ți arăt comutatoarele de pe planșa de bord. Sunt metalice și se simt de calitate. Ale tale sunt dintr-un plastic cromat. La fel se întâmplă și cu mânerul exterior al portierelor. Metalic, tată”.

Ne pierdem apoi în detalii cum ar fi calitatea covorașului care capitonează absolut toată podeaua, bancheta spate cu un șezut extrem de lat, tapițeria din piele care nu s-a jupuit în cei 15 ani de utilizare, nuca schimbătorului de viteze, originală, pe care a cumpărat-o cu 320 de lei. Amândoi cădem de acord că bandourile de plastic din partea inferioară a caroseriei te apără de tot felul de zgârieturi care apar inevitabil.

Deschidem apoi capota motorului și râdem de faptul că în cazul bătrânului Mini se ridică cu tot cu faruri. La Mini-ul Automarket au decupat forma farurilor. E ca și cum i-ai pune o pereche de ochelari când cobori capota.

Problemele unui Mini vechi de 15 ani

Nici o mașină nu este perfectă, așa că întreb de problemele pe care le-a experimentat de când a cumpărat mașina. Adrian are iar o atitudine avocățească. Recunoaște fără nici un fel de ezitare culpabilitatea mașinii sale când vine vorba de greșeli de proiectare sau de fiabilitatea unor componente. Le cunoaște chiar și pe cele de care nu s-a lovit, pentru că citește mult despre odrasla lui.

”Pompa de servodirecție pică foarte repede.

Cum era și normal, Adrian a trecut pe foaie cam tot ce a cheltuit în cei trei ani și jumătate de când are mașina. I-a ieșit un total de 3500 de euro, incluzând aici și cele opt anvelope, plus o galerie de evacuare.

Dotările unei mașini de acum 15 ani

Chiar dacă este o mașină veche de 15 ani, Mini-ul lui Adrian are o serie de dotări pe care Mini-ul Automarket nu le are. În fond, testăm cel mai ieftin Mini pe care ți-l poți cumpăra în România. Mă refer aici la scaunele încălzite. Revenind la invitatul nostru, mașina lui din 2002 venea cu frâne pe disc pe toate cele patru roți, suspensie Multilink, senzori de presiune în pneuri, anvelope runflat, climatizare automată și un sistem audio care încă se aude bine. Adrian simte însă lipsa unei conexiuni Bluetooth, care să-l ajute să vorbească mai ușor la telefon. Mini-ul Automarket are.

După ce ne-am descusut mașinile vreme de două ore, tragem linie. Adrian face o ultimă pledoarie: ”Mini-ul meu rămâne, chiar și după atâția ani de presă auto, cea mai fun mașină cu tracțiune față pe care am condus-o până acum”.

Sunt 15 ani între mașinile noastre și cam 180.000 de kilometri, însă diferența nu se simte aproape deloc. Este pentru prima dată când apreciez unii constructori pentru încăpățânarea lor de a nu schimba foarte mult designul exterior și interior. În fond, când o mașină are o personalitate puternică, nu prea ai ce să schimbi.