În prima jumătate a anului, Volkswagen a livrat puțin sub 3 milioane de unități la nivel global, în scădere cu 4% față de perioada corespunzătoare din 2018.
Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor nemților, care spun că industria auto se confruntă cu o serie de provocări în diferite regiuni. Livrările VW au scăzut în Germania, dar și în Europa, per total, la nivelul primului semestru al anului.
Totuși, nemții spun că vor avea un al doilea semestru puternic datorită numărului mare de comenzi din Europa.
“În luna iunie, piața auto mondială s-a confruntat din nou cu o varietate de provocări. Suntem mulțumiți că am depășit cifrele de anul trecut pe fondul slăbiciunii la nivelul cererii. În Europa, ne așteptăm la o a doua jumătate de an puternică în contextul unui număr mare de comenzi. Rămâne de văzut dacă în China va exista o revenire a cererii,” a declarat Jürgen Stackmann, membru în board-ul VW.
Via VW
Dar nu acesta cred că ar fi motivul declinului comercial al trotinetei poporului…”Ameninţarea” cea mai consistentă vine dinspre…asiatice. Explicaţia este foarte simplă şi se cunună cu înţelegerea accesibilă copiilor: VW aruncă pe cerul impresiilor publice cu artificii de marketing extrem de luminoase, chiar orbitoare, punând accent total pe spectacol imagistic (care, de regulă, asigură un succes “nebun”, dar…vremurile se mai schimbă, nu?), pe când aşii pragmatismului de chintesenţă mongoloidă preferă o oarece discreţie, axându-se pe muncă asiduă, atât în sens “clasic”, cât şi în logica “noilor” tehnologii. Aceasta din urmă tactică se pare că va ajunge să-i convingă chiar pe membrii civilizaţiei euroatlantice (pe majoritatea), care deja îi percep pe “ai lor” drept nişte…piedici pe/în calea “progresului” şi doar vedem/auzim/citim că producătorilor europeni li se impută fâstâcirea (vecină cu indecizia), iar celor americani lentoarea (vecină cu adormirea – exceptând, eh, Tesla).
Totuşi, m-aş fi aşteptat ca acum, când tocmai piaţa nr.1 a lumii (China) constituie o problemă pentru VAG (din cauza războiului declarat de autorităţile “roşii” împotriva poluării), oficialii VW să recunoască avântul tot mai incomod (pentru dânşii) al lui HK, al Toyotei şi al…Škodei. Toate cele patru branduri enumerate aici au “crescut” sensibil în Europa ultimilor ani. În State, VW deţine o cotă de piaţă cam de 2 %, ceea ce nu prea contează pe “graficul” din Wolfsburg. Pe nemţi îi îngrijorează în primul rând evoluţia din China şi apoi “minusul” de pe propriul continent. Iar conjunctura mondială nu îi ajută să abordeze cu certitudine viitorul apropiat: a intensifica producţia bazată pe M.A.I. presupune costuri care le-ar provoca migrene, iar a-şi îndrepta atenţia către alternativele “en vogue” nu le oferă garanţii materiale (mai ales în privinţa bateriilor), başca altele sunt “electricele” cele mai gustate în Europa. Ceea ce le-ar pune capac chiar în momentul de faţă ar fi...exact, aţi ghicit: o eventuală şi cuvenită amendă colosală în cazul Diesegate, dictată de o UE miraculos de…nepărtinitoare (vise, taică, vise!).
“Axiomatic”, norocul ţine cu cei puternici…Care – pfiu! – răsuflă uşuraţi :)
PS. Deoarece, la americani, un tabu “perpetuu” precum “too big to fail” s-a putut concretiza, odată şi odată, oare în Europa situaţia ar sta permanent altfel?...